Ultimul post: 12 noiembrie 2008. Azi: 1 decembrie 2008.
Au trecut 18 zile fără a scrie măcar un rând, deşi se vrea ca această pagina să fie numită blog. Nu am scris nimic nu din lipsă de evenimente, ci, din contră, de prea multe evenimente. În doar o lună s-au petrecut atât de multe lucruri că nici nu am avut timp de respiro. Mint, nu o lună, ci jumătate de lună. După LTS, am plecat la conferinţa naţională, NPS, plus am avut şi de învăţat pentru parţiale, plus alte activităţi pe departament, plus vizitat oraşul cu Jonathan, trainer chinez şi Adela, colegă facultate/colegă Aiesec/really sweet person.
Vreau să împărtăşesc ceea ce am făcut, dar nu ştiu de unde să încep. Deşi conferinţa a durat doar 4 zile, am trăit cât patru săptămâni. Au fost zile intense, cu traininguri numeroase, în care am întâlnit oameni speciali, cu experienţe deosebite şi cu dorinţa de a da mai departe din ceea ce au realizat. Am descoperit persoane în care m-am regăsit, am descoperit persoane care mi-au devenit un model. În patru zile pot spune că mi-am găsit o parte din încrederea în sine şi, cel mai important, dorinţa de a deveni o persoană mai bună, nu doar pentru societate, ci şi pentru pentru mine însămi: “Be a winner for yourself.“
Cu ce am rămas după NPS: freedom of choice, No one can make you feel inferior without their support, get inspired, learn, challenge your way of doing things, find your vision, find your way, be fish (play, make their day, be there, choose your atitude), sustainopreneurship, double-bagger.
So, NPS rocked!
Un alt lucru cu care am rămas după NPS, a fost sentimentul de multiculturalitate. A fost impresionant să pot vorbi în aceste patru zile cu persoane din diferite părţi ale lumii, din India, Vietnam, Japonia, China, Austria, Anglia, Egipt. Au fost şi persoane din Noua Zeelandă, Polonia, Ucraina şi poate şi din alte ţări, dar nu am apucat să vorbesc cu toate. Oricum, a fost foarte interesant să aflu lucruri inedite despre alte culturi, să iau parte din multiculturalitatea Aiesec. Mai mult, vizitând oraşul Iaşi împreună cu Adela şi Jonathan, tipul din China, şi încercând să îi transmitem informaţii despre noi, românii, despre cultura noastră, am aflat şi eu lucruri noi sau mi-am amintit lucruri uitate. Mi-am dat seama că fac şi eu parte dintr-o societate, dintr-o ţară, fie ea bună sau rea. O ţară despre care spunem multe, dar nu ştim nimic ( De ce 1 decembrie, de ce e azi ziua noastră, avem ce sărbători?). A fost ceva ciudat momentul în care Jonathan ne-a rugat să îi spunem trei lucruri care iubim la Iaşi şi care îl fac diferit de oricare alt oraş. O întrebare deschisă, care m-a făcut să gândesc în profunzime, să mă gândesc de ce îmi place să trăiesc unde trăiesc. M-a făcut să mă opresc din ritmul alert şi să simt. Să simt ceea ce mă încojoară. Aşa am descoperit o nouă latură a Iaşului. O ştiam, dar nu o realizam.
Găseşteţi scopul, află ce vrei să devii. Devino conştient de tine şi de mediul în care trăieşti. Trăieşte, acum sunt cei mai frumoşi ani din viaţa ta. Acum pui bazele a ceea ce vei fi în viitor. Învaţă, experimentează, descoperă-te.
Nu am descoperit aceste lucruri în Aiesec. Aici le-am înţeles.
