În săptămâna care a trecut am avut de îndeplinit un task pentru departamentul de vânzări: să sun la 54 de companii şi să verific dacă datele de contact pe care le avem noi sunt corecte. Poate a părut boring pentru unii, dar pentru mine a fost foarte amuzant. După primele telefoane deja m-am obişnuit şi abia aşteptam să dau următorul telefon. Partea cea mai frumoasă a fost că am dat peste diferite comportamente.

Un domn foarte ocupat mi-a închis telefonul în nas. Am sunat din nou: “Am sunat mai devreme, dar s-a întrerupt legătura”. Domnul, cu <amabilitate> : “Nu s-a întrerupt, eu am închis. Lăsaţi-mă în pace domnişoară, sunt ocupat, nu am timp de astfel de lucruri”. A doua zi am sunat din nou. A răspuns directoarea. Nici ea nu avea chef de discuţie, dar a fost destul de drăguţă cât să îmi ofere datele necesare.

O altă convorbire s-a încheiat cu o doamnă urându-mi sănătate. : ) Poate suna banal, copilăreşte, dar a fost chiar drăguţ din partea ei să nu închidă telefonul plictisită sau iritată că am întrerupt-o din discuţia cu furnizorii ei şi să îmi ureze asta. În plus, am nevoie de sănătate – de 2 săptămâni nu reuşesc să scap de o răceală sâcâitoare. M-a făcut să mă simt mult mai bine, nu fizic, dar psihic. Ceea ce e la fel de important.

Abia aştept întâlnirile. O să încerc să fiu cât mai degajată, să scot cât mai multe informaţii de la fiecare persoană. Va fi super! : ) Yap. I am happy. Sper să îmi menţin această stare de spirit.

O seara faină tututor!