Da, sunt ranita.
Da, sunt al naibii de trista.
Da, imi e dor de tine.
Da, imi e dor de noi cei de la inceput.
Da, sunt nervoasa ca nu sunt intr-un anume fel. Da, sunt nervoasa ca nu esti tu „el”
Da, sunt trista ca ma gandesc, poate esti „el”, si o sa ne intalnim o data, peste ani, si vom fi ce dorim amandoi.
Da, ma ia disperarea cand ma gandesc ca asta nu o sa se intample niciodata si niciodata nu o sa il am pe „el”
Da, citesc randul de mai sus si zic ca sunt copil si prea dramatizez. Si prea cred in povesti frumoase. Si, totusi, daca asta simt? Nu vreau nici lucruri prea profunde, nici lucruri superficiale – atunci ce vreau?
Da, nu am idee ce inseamna nimic din ce am scris mai sus. Funny, cuvintele pe care le zici pur si simplu, dar nu le intelegi semnificatia.
Da, vreau sa gasesc pe acel cineva. Si lucrurile sa fie asa usoare, si simple, si naturale, si fara efort,si de basm.
Da, imi e frica ca toata viata mea o sa o dau in bara si o sa ma autosabotez. Si tot timpul o sa fiu constienta de ce e in jurul meu mult, dar muuuult prea tarziu.
Da, vreau ca totul sa fie usor si sa primesc ce vreau.
Da, ma enerveaza ca viata asta e asa de grea si asa de complicata.
Da, scriu aceste randuri ca sa ma descarc.
Da, imi place ca traiesc toate aceste lucruri si ca totul nu e plat si sigur.
Da, acestea sunt cuvinte pentru mine, din viitor, care o sa citeasca randurile de mai sus si o sa zica cu un zambet intelegator si atotstiutor : „dramele tineretii”.
Pentru mine, de acum, care ma uimesc cu maturitatea asta si cu gandirea rece pe care o pot avea. E ceva anormal la mine? (nu cred asta cu adevarat, dar tot trebuie sa ma intreb. Poate nici nu sunt matura, doar mi se pare).
Pentru mine, care ii e frica de ce o sa urmeze. Si ii e frica de viitoarele astfel de momente – mai mult sau mai putin identice.
Pentru mine, fata aia care se credea mica si ca nu o sa aiba parte de niciun fel de aventura in viata, ca o sa fie totul banal si plictisitor, dar care acum vrea sa faca de toate, sa aiba toate aventurile posibile si stie ca nimic nu o poate opri (in’afara de ea insasi). Fata care nu e chiar fata, copilul care nu e chiar copil, muntele care nu e chiar munte, omul care nu are nevoie de alti oameni si, totusi, are mare nevoie de oameni.
Da. Ca sa nu fie nu. Comic cand te simti mai puternic atunci cand recunosti cu adevarat ce simti, si nu atunci cand te negi cu desavarsire.
Da, poate parea un text trist si plin de aspecte negative. Totusi, nu e.
Da, din lucrurile negative, ies cele mai pozitive si importante cuvinte.
Cele de care ai nevoie.
