Mi-am dat seama că majoritatea posturilor mele de până acum se leagă de un moment mai puţin plăcut, moment care mă trage în jos şi care mă obligă la o analiză, în care caut cuvinte care să îmi demonstreze că o să îmi revin şi o să fie ceva mai bun, că am învăţat ceva şi o să aplic.
Şi asta nu sunt eu – paranoică, fricoasă, care trăieşte doar “şocuri”, care nu e în stare să îşi menţină o stare de spirit ridicată. Şi o să demonstrez asta prin a posta un post în momentul în care mă aflu în vremurile mele bune.
În ultimele trei zile am aplicat tot ce am vrut să fac într-un an întreg şi chiar mai mult. Aşa că, mă felicit pentru că:
- îmi amintesc în fiecare dimineaţă obiectivele mele pe termen scurt şi lung – simt o energie mare după ce mă gândesc la ele şi am poftă să fac ce trebuie pentru a le realiza;
- îmi realizez toate taskurile pe care mi le dau singură, unele mai devreme, altele mai târziu, dar le realizez;
- îmi folosesc, în mare, cu cap timpul. Mai este loc de îmbunătăţire – chiar mult, dar practica te perfecţionează;
- îmi amintesc de oamenii frumoşi din viaţa mea şi mă bucur în fiecare zi de un moment alături de ei care merită o fotografie în suflet;
- nu mă pierd în cotidian şi simt că vibrez către tot ceea ce se întâmplă în jurul meu;
- am un moment din zi în care îmi ofer un răsfăţ (câteva pagini dintr-o carte citită într-un parc, ascult o melodie şi o trăiesc în timp ce aud versurile, o plimbare cu căţelul meu frumos, un mini-cadou trimis către o persoană dragă etc);
- încep să mă ocup serios de viaţa mea profesională: am cv-ul la zi, am analizat ce competenţe am, ce îmi face plăcere să fac, ce aş putea face – am câteva direcţii pe care pot să merg, urmează să le experimentez pe toate şi să văd pe ce drum ajung;
- urmează să mă ocup serios de abilităţile de comunicare, tehnici, atitudine, brand personal. Chiar entuziasmată să mă ocup serios de asta, să îmi fac un plan stabil şi să încep aplicarea lui;
- am grijă ce mănânc şi fac sport, unul chiar util, care mă va ajuta în mai mult decât la un singur aspect (aş enumera patru domenii în care mă va ajuta: comunicare, condiţie fizică, abilitatea de concentrare, tehnici de autoapărare).
Şi, în final, mă bucur mult că nu mă păcălesc că trăiesc într-o stare de echilibru şi totul e bine, ci sunt conştientă de cine sunt, ce fac, unde mă aflu, dovadă că îmi caut ancorele de care am nevoie pentru un boost de energie, vise şi acţiune.
Temă pentru mine: identificare concretă a tuturor astfel de ancore.
Aşa că zic la revedere posturile mele majoritar expresioniste şi zic “bine ai venit” – nu ştiu exact cui sau la ce, doar simt o schimbare în aer. Şi una în bine care o să dureze mult şi va contribui la ceva mare.
