“Viaţa” – sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice ce caracterizează organismele; faptul de a fi viu, stare a ceea ce este viu.
Iată o definiţie seacă a unui concept dezbătut de filozofi de secole. Fiecare are propria sa definiţie, creată pe baza propriilor experienţe. În mare, viaţa nu este decât timpul cuprins între naştere şi moarte, şirul evenimentelor întâmplate în acest interval.
Însă, viaţa nu poate fi “decât”ceva. Ea poate fi un drum lung, anevoios, dar de-a lungul căruia avem datoria să ne descoperim, să creştem şi să ne dezvoltăm. Avem viaţă, am primit-o, am fost crescuţi şi protejaţi de familie sau de alte forţe, aşa că şi noi trebuie să ne îngrjim de ea, să o construim şi să ne bucurăm de ea.
Viaţa, oricum ar fi -lungă sau scurtă- trebuie să o trăim astfel încât puşi în faţa morţii să nu regretăm faptele noastre, să fim împăcaţi cu sine.
Într-adevăr viaţa este tragică pentru cel care moare tânăr, care nu şi-a realizat visele; pentru el este cu atât mai necesară cunoaşterea sensului vieţii. Există oameni cu boli incurabile care ştiu aproximativ momentul când organismul lor va ceda. Unii ajung să privească moartea în ochi, să fie împăcaţi. Tu vei fi împăcat când nu vei mai avea şi ziua de mâine?
Sensul vieţii a fost şi este căutat de mulţi. Pentru mine sensul vieţii este sinonim cu ţelul. Hotărând cine vrem să fim, ce să facem, cum să facem, suntem mai conştienţi de rolul nostru pe scena vieţii, de sensul pe care îl dăm existenţei noastre.
Poate că nici nu trebuie să îl căutăm, poate e chiar în faţa noastră, după cum Emil Cioran observa: “Oamenii se împart în două categorii: cei care caută sensul vieţii fără să-l găsească şi cei care l-au găsit fără să-l caute”. Prinşi în cotidian, în tiparul vieţii sociale nu observăm profunzimea sentimentelor noastre, întâmplările neaşteptate, plăcerea lucrurilor mărunte, adrenalina disputelor, frumuseţea din jur.
Vrând-nevrând, conştient sau nu, toţi vom urma acel tipar al cetăţeanului(naştere, şcoală, facultate, carieră, căsătorie, copii, nepoţi, moarte), dar depinde de noi să ne descoperim, să muncim pentru idealul nostru şi să încălcăm prejudecăţile, barierele ce apar în faţa noastră pentru a ne atinge scopul. Trebuie să realizăm că timpul chiar trece pe lângă noi şi să ne pavăm drumul spre viitor, să păşim sigur pe el şi chiar de vom cădea să ne facem curaj, să ne ridicăm şi să înaintăm.
Care este scopul meu? Dacă zic “vreau să schimb lumea” probabil vei râde. Doar copiii au vise din acestea (pe de o parte, mi s-a reproşat des că sunt un copil). Ştiu că vreau să devin ceva … ceva ce urmează să descopăr. Acum intru în anul 1 la FEAA, Ştiinţe Economice; mă îndrept spre antreprenoriat, marketing întrucât prin economie cred că poţi schimba multe.
Dar tu? Ştii ce vrei să fii, ce vrei să faci? Care este ţelul tău? Împărtăşeşte-l aici.
